Când mă gândesc la aceast roman, mă gândesc la un roman simbolic, epistemologic sau existențial. O lucrare multipolară în care acțiunea ei se dezvoltă simultan în mai multe direcții și la diferite niveluri reflectând condiția individual-umană, percepția de sine și atitudinea pentru destinul propriu. Intriga cărții "acționează" mai mereu din umbră așa că cititorul, de obicei, trebuie să ghicească sau să interpreteze următoarele etape ale povestirii. Un roman cu personaje puține care interacționează sistematic într-un fel sau altul ca să extragă firul povestirii din sfera ordinară a întâmplărilor și să-l plaseze într-un context situațional care provine din mediul uman dar totuși depășește prozaismul cu care ne-am obișnuit în societate. Începând de la o stare "zero", de repaus literar și imobilitate narativă în care imaginația cititorului ar putea să se joace în liniște cu orice versiune de continuare a poveștii, se iscă sau se stârnesc în acest mediu aparent calm și neclintit situații abordate individual la niveluri de complexitate ce produc circumstanțe sau conjucturi umane mult mai nuanțate decât se anticipa dar și mult mai elocvente. Unele din aceste figuri literare revin periodic în sfera de interes a naratorului și chiar personajele mai obscur descrise sau prezentate în carte participă decisiv, de multe ori indirect, la prelungirea relatării din lucrare așa că, din perspectiva mea, nu există un singur protagonist al romanului. Am putea spune că există un personaj central cu care se începe totul dar intriga cărții este compusă din viețile și biografia mai multor persoane cât și de contactul dintre ele care este dezvăluit cititorului și formează momentele-cheie sau de interes din această expunere literară.